Fericitul cuviosul Serghie, după obiceiul său, într-o seară tîrziu, stînd la citirea rugăciunilor şi rugîndu-se pentru ucenicii săi, cu dinadinsul, lui Dumnezeu, a auzit un glas zicîndu-i: "Serghie!". Iar el, mirîndu-se de neobişnuita chemare noaptea tîrziu, a făcut rugăciune şi a deschis fereastra chiliei, vrînd să vadă cine l-a chemat. Şi, iată, a văzut o lumină mare din cer strălucind, încît s-a luminat noaptea aceea mai mult decît o zi luminoasă, apoi a venit la dînsul a doua oară glasul, zicînd: "Serghie, te rogi pentru fiii tăi şi rugăciunea ta este primită. Caută şi vezi numărul călugărilor celor adunaţi în numele Sfintei Treimi la păstoria ta". Ci, căutînd sfîntul, a văzut mulţime multă de păsări prea frumoase, nu numai în mănăstire, ci şi împrejurul mănăstirii, şezînd şi cîntînd cîntări îngereşti cu nespusă dulceaţă. Şi iar se auzea glasul, zicîndu-i: "În ce chip ai văzut păsările acestea, aşa se va înmulţi turma ucenicilor tăi, şi după tine nu se va împuţina, şi aşa cu minune şi în multe feluri vor fi împodobiţi cu bunătăţile lor, cei ce vor urma paşilor tăi". Iar sfîntul, văzînd, se mira de acea minunată vedenie.
Gadarenii au văzut străina minune săvârşită de Domnul prin izgonirea legiunii de demoni şi, totuşi, a ieşit toată cetatea si L-au rugat pe Domnul „să plece din hotarele lor”. Nu se vede să se fi purtat faţă de El cu duşmănie, dar nici de credinţă n-au dat dovadă. I-a cuprins o frică nelămurită, care-i făcea să dorească doar atât: „Pleacă unde ştii, doar lasă-ne în pace”.
În ziua Înălţării Domnului, slujba solemnă a fost oficiată de către Întîi Stătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova Înalt Preasfinţitul Mitropolit Vladimir dimpreună cu Prea Sfinţitul Sava, Episcop de Tiraspol şi Dubăsari şi cu Prea Sfinţitul Anatolie, Episcop de Cahul şi Comrat.
Alături de arhipastorii săi au slujit numeroşi clerci : preoţi şi diaconi, printre care şi mulţi fraţi ai mănăstirii noastre.
La bucuria acestei sărbătorii au participat enoriaşii, ctitorii şi binefăcători ai mănăstirii din diferite localităţi precum din apropiere aşa şi din oraşele şi satele îndepărtate.
Mitropolitul Vladimir a accentuat importanţa sărbătorii Înălţării Domnului şi a felicitat pe cei prezenţi cu ziua hramului acestui sfînt aşezămînt.
El l-a mulţumit pe părintle stareţ arhimandritul Paisii (Cecan) şi pe toţi părinţii şi fraţii mănăstirii, care duc ascultarea zi cu zi în acest sfânt locaş.
Bucuria sărbătorii va rămîne în inimile tuturor celor ce au participat la rugăciunea comună.
În ziua Înălţării Domnului mănăstirea noastră î-şi sărbătoreşte hramul!
Sărbătoarea de astăzi este de o mare importanţă. Apostolii, iar împreună cu ei şi întreagă Biserica a primit făgăduinţa Duhului Sfânt.Hristos ne-a promis „Eu sânt cu voi in toate zilele până la sfârşitul veacului. Amin.”
Să păstrăm bucuria acestei făgăduinţe şi s-o împărţim şi la cei din jurul nostru: prieteni şi cunoscuţi, cei ce sânt alături cu noi şi la cei ce nu sunt astăzi cu noi, la cei ce ne iubesc şi la cei ce ne jignesc.
Părintele stareţ împreună cu soborul fraţilor va urează o sărbătoare frumoasă şi plină de speranţă.
La acest praznic împărtăşim cu Dumneavoastră o poezie duhovnicească.
Mironosite. Corul de tineret din Copceac. Clopotnita manastirii.
Duminica mironosiţilor este duminica tuturor femeilor creştine.
Prin Maica Domnului şi sfintele femei mironosiţe Mîntuitorul a înnălţat partea femeiasca în lume. Femeile mironosiţe au înţeles de la Domnul Hristos înalta demnitate în care a fost pusă femeia creştină.
Ştim că înainte de Domnul Hristos, istoria păstrează o amintire tristă pentru bietul neam femeiesc, femeile nefiind altceva decât nişte unelte în mâna bărbatului. Ele nu puteau să cumpere, să vândă, nu puteau hotărî nimic şi uneori erau lipsite chiar de bucuria rodului pântecelui lor, căci aşa hotărau bărbaţii.
Fiul lui Dumnezeu, care a voit să se nască dintr-o femeie, a redat onoarea femeii, căci El a fost purtat în braţele unei mame, a fost alăptat la pieptul unei mame, îngrijit şi alintat de cea mai curată mamă, SFÂNTA FECIOARĂ MARIA. De atunci, femeia este preţuită şi respectată, iar sfintele femei creştine de la început au imitat-o şi au avut-o ca un far luminos înaintea ochilor pe Sfânta Fecioară Maria.
Toţi păgânii admirau virtuţile lor şi ziceau: “Vai, ce minunate femei se găsesc la creştini!”.
Iubiţi părinţi, fraţi şi surori întru Hristos Cel Înviat,
Învierea Domnului este trecerea de la întunericul morţii la lumina vieţii. Deoarece Învierea nu înseamnă doar înnoirea şi preschimbarea trupului; ea îl mută pe om în viaţa cea nouă şi neasemănată, în care, eliberat din strânsoarea materiei, nu mai are nevoie de aer, sau de hrană.
De această schimbare a felului nostru de vieţuire am dorit să ne alipim şi noi prin nevoinţele Postului celui Mare. Şi, indiferent cât de mult sau de puţin am reuşit, suntem datori să continuăm acest efort de înduhovnicire şi dincolo de hotarele Postului, în toată viaţa noastră.
Prin lumina Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos primim şi noi acea îndrăzneală şi acel curaj pe care le-au dobândit Sfinţii Apostoli ca să devenim propovăduitori şi mărturisitori ai lui Hristos Cel Înviat, prin fapte, iubire, suferinţe şi jertfă, vestind tuturor celor de lângă noi bucuria cea mare a biruinţei vieţii asupra morţii. Această biruinţă o poate obţine, de la Hristos încoace, oricine crede şi săvârşeşte călătoria acestei vieţi având pururi ochii aţintiţi la Hristos, începătorul şi plinitorul credinţei (Evrei XII, 2).
Vă dorim tuturor să trăiţi, în aceste zile pline de lumină, bucuria cea adevărată a Sfintei Învieri, potrivit rânduielilor noastre sfinte şi vă vestim cu bucurie, îngereasca vestire:
Iubiţilor cititori vrem sa va propunem aicea o lucrurare a stareţului mănăstirii Shiarhimandritului Andronic (Popovici) unde se istoriseşte despre Icoana facatoare de minuni a mănăstirii Noul-Neamţ. In culegerea aceste lucrari noi ne-am stăruit sa pastram limbajul original.
Ieroshimonahul AndronicCartea a 3-ala
Istoria Sfintei Noii Mănastiri Neamţului, care se află în Basarabia.
Cuprinzătoare, de vreo cîteva, din cele nenumărate, preaslăvite minuni, pe care le-a săvîrşit Preasfînta Stăpîna noastră Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria prin Preacinstita şi Sfînta şi făcătoarea de minuni a sa icoană, care se cheamă „Moldavscaia” şi „Neameţcaia”, ce se află în copie, de pe cea din Sfînta Mănăstire Neamţul cea Veche, din Moldova, aşezată aici. Însă, eu, găsesc de cuviinţă, ca mai înainte de a începe să înşir minunile, să pun aici de faţă, măcar cît de [cît o] înscurtă istorisire, pentru aducerea acestei adevărate închipuiri, din Moldova în Basarabia şi aşezarea ei în chivot, din strană, întru această Sfîntă Nouă Mănăstire Neamţul. În anul de la facerea lumii 7369, iar de la întruparea Cuvîntului lui Dumnezeu 1861, în vremea preablagocestivului singur stăpînitorului marelui domn şi împărat a toată Rusia, Alexandru Nicolaievici şi în zilele Înalt Preasfinţitului Antonie, arhiepiscopului Chişinăului şi al Hotinului, s-a adus din Principatul Moldovei în Basarabia, această adevărată închipuire, a preacinstitei icoane a Preasfintei Stăpînei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioareai Maria, care are pre[în] mîna stîngă însemnat şezînd, [pe] Pruncul cel mai înainte de veci, pre Domnul nostru Iisus Hristos şi în dos, are altă faţă, cu însemnarea[chipul] a Sfîntului şi Marelui Mucenic şi făcător de minuni Gheorghe, purtătorului de biruinţă, care iarăşi şezănd în jilţ, este însemnat cu suliţa în mîna dreaptă, iar în mîna stîngă, cu sabia stă, ucigînd pre balaur. Şi aducerea ei, aici, au fost întru acest chip: că, după ce cneazul moldo-românilor, Alexandru Cuza, a prădat Sfintele Mănăstiri Neamţul şi Secul din Moldova şi a început a silnici, prin negrăite măiestrite vicleşuguri pre soborul fraţilor Lavrei Neamţului, ca să iscălească acte nelegiuite, dictate, ca despre faţa [din partea] Sobotului, după tiranicesul scop domnesc, despre care pentru toate, se arată mai pre larg în istoria acestei Sfintei Nouăi Monastiri, şi întru a cei vechi, şi apoi, preacuvioşia sa părintele ieromonahul Teofan Cristea, care se afla cu ascultarea în Basarabia, vechil la moşiile Lavrei: simţindu-le acestea şi luminîndu-se din pronie dumnezeiască, a început a face mişcare, spre a pregăti adăpost fraţilor Lavrei Neamţului aici în Basarabia. Şi aşa, între altele, a scris în Lavră, ieroshimonahului Andronic, ca să facă în toate chipurile şi să puie pre cineva să scoată o copie întocmai de pre sfînta şi făcătoarea de minuni icoană, a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu. Deci, [sus]numitul duhovnic rugînd pre ieromonahul Damian Pavlov şi pre monahul Mitrofan Hamuzu, spre a se apuca de acest sfînt lucru, Maica Domnului, a lucrat aşa de mare minune prin aceste organe, că i-a înţelepţit de au scos sfînta aceea închipuire pe hîrtie, aşa de întocmai, cu literele care sînt scirise pre dînsa, cu tot şi cu toate măsurile, întrucît, nimenea, care s-au învredcnicit a se închina cu luare aminte, cei din Lavră, nu ar putea crede cum că aceasta [icoana] din Basarabia, este numai o copie a aceleia, dacă nu i-ar şti istorisirea, pre care, văzîndu-o numitul duhovnic foarte mult s-au minunat, împreună şi cu însuşi cei ce o au însemnat! Căci, că ei nu erau niscavai nişte meşteri însemnaţi de învăţaţi. Şi mai înainte de cît dînşii, este bine ştiut, cum că mulţi zugravi s-au silit a scoate o întocmai copie, însă n-au putut, măcar de şi erau bine învăţaţi. Şi aşa, de spaimă şi de bucurie negrăită umplîndu-se în suflet, zisul duhovnic şi punîndu-şi toată nădejdea fără de îndoire[îndoială] la ajutorul Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, a luat cu bună cucernicie sfînta aceiea copie şi lăsînd mănăstirea şi chiliile şi patria pămîntească, a trecut graniţa în taină peste rîul Prut, noaptea spre duminică, în Basarabia Rusiei, la întîia zi a lunii lui octombrie, acoperindu-l Preacurata Maica lui Dumnezeu, de ori şi ce fel de rea întîmplare şi s-a aşezat atuncea la moşia Neamţului [satul Nemţeni, judeţul Chişinău], unde mai erau şi alţi monahi din aceeaşi Lavră, veniţi mai înainte. Şi au înştiinţat zisul dunovnic pre ieromonahul Teofan, care se afla dus în Sankt- Peterburg atucnea despre sosirea sa şi cum că au adus pre hîrtie întocma copie şi în lungime şi în înălţime şi în închipuire: despre făctătorul de minuni chip cel din Lavră, al Prea Curatei Maicii lui Dumnezeu, pre cum l-au dorit şi l-au cerut. Iar el, primind această vestire lacrimi din bucuria inimii au vărsat, mulţumind Prea Curatei maicii lui Dumnezeu, căci au venit cu darul său şi acici în Bessarabia spre a mîngîia pre fraţii Lavrei Neamţului cei negăjiţi şi întristaţi! De care, cu dreptate se poate zice: că nu avea unde să-şi plece capul.
MINUNATA
Sărbătoarea hramului în mănăstirea Noul-Neamţ
Hristos a Înviat!
