În perioada 27 – 29 aprilie, PS Nestor, episcopul Corsunului, a vizitat Republica Moldova. Scopul călătoriei a fost vizitarea eparhiilor Mitropoliei Moldovei, întâlniri frăţeşti cu arhiereii şi preoţimea din Biserica Ortodoxă Moldovenească, închinarea la sfinţeniile pământului Moldovei.
În timpul vizitei PS Nestor a fost însoţit de secretarul Administraţiei parohiilor italieneşti ieromonahul Antonii (Sevriuc), secretarul eparhiei Corsunului pe problemele diasporei moldoveneşti ieromonahul Iosif (Pavlinciuc) şi responsabilul bisericii Sf. Serafim de Sarov din or. Montgeron, ieromonahul Nicodim (Pavlinciuc).Fotogalerie
Cuvantul Evangheliei pe care l-am auzit astazi, ne povesteste cum Iisus aflandu-se in Samaria, a poposit la fantana lui Iacov, unde a intalnit o femeie ce venise sa scoata apa.
Mironosite. Corul de tineret din Copceac. Clopotnita manastirii.
Duminica mironosiţilor este duminica tuturor femeilor creştine.
Prin Maica Domnului şi sfintele femei mironosiţe Mîntuitorul a înnălţat partea femeiasca în lume. Femeile mironosiţe au înţeles de la Domnul Hristos înalta demnitate în care a fost pusă femeia creştină.
Ştim că înainte de Domnul Hristos, istoria păstrează o amintire tristă pentru bietul neam femeiesc, femeile nefiind altceva decât nişte unelte în mâna bărbatului. Ele nu puteau să cumpere, să vândă, nu puteau hotărî nimic şi uneori erau lipsite chiar de bucuria rodului pântecelui lor, căci aşa hotărau bărbaţii.
Fiul lui Dumnezeu, care a voit să se nască dintr-o femeie, a redat onoarea femeii, căci El a fost purtat în braţele unei mame, a fost alăptat la pieptul unei mame, îngrijit şi alintat de cea mai curată mamă, SFÂNTA FECIOARĂ MARIA. De atunci, femeia este preţuită şi respectată, iar sfintele femei creştine de la început au imitat-o şi au avut-o ca un far luminos înaintea ochilor pe Sfânta Fecioară Maria.
Toţi păgânii admirau virtuţile lor şi ziceau: “Vai, ce minunate femei se găsesc la creştini!”.
Pomenirea celor, care au aratat deplina dragoste de Mîntuitorul Răstignit.
Hristos a înviat!
În a treia duminică după Paşti Sfinţii părinţi au găsit de cuviinţă să se facă pomenirea sfintelor femei mironosiţe dimpreună cu Iosif şi Nicodim cei care au îngropat trupul Domnului Hristos. Este impresionant şi vrednic de toată lauda curajul acestor femei credincioase. Fapta lor dovedeşte dragoste, devotament, iar mai mult decât orice, recunoştinţă.
Când toţi ucenicii s-au împrăştiat de frica iudeilor, ele au fost martore la toate cele întâmplate pe dealul Golgotei. Ele nu mai voiau să ştie altceva şi nu mai vedeau nimic decât drumul durerii, Crucea şi pe Izbăvitorul lumii – Isus.
Atunci, pentru prima dată Maria Magdalena, rămânând puţin timp lângă Crucea lui Isus, a observat, prin întunericul acela care se lăsase, un bărbat îngenuncheat care plângea în hohote. Acesta era Varava, tâlharul care a fost eliberat de Pilat în locul lui Isus, şi astfel pentru prima dată la piciorul Crucii lui Isus se află un tâlhar şi o desfrânată care cer iertarea păcatelor lor. S-au apropiat apoi toate celelalte femei împreună cu Maica Lui, Prea Curata Fecioară şi dimpreună cu Maria Magdalena, îngenunchind în faţa Crucii lui Isus plângeau cu lacrimi amare pentru scumpul lor Învăţător.
Despre împărtăşirea în ziua de Paşti şi în Săptămâna Luminată
Întrebarea e bună, dar trădează o neînţelegere până la capăt a lucrurilor. De Paşti nu pur şi simplu se poate, ci chiar trebuie să ne împărtăşim, iar în sprijinul acestei afirmaţii vreau să sintetizez câteva idei:
1.În primele veacuri ale Bisericii, aşa cum vedem în Sfintele Canoane şi la Sfinţii Părinţi, participarea la Liturghie fără împărtăşirea cu Sfintele Taine era un lucru de neconceput (şi despre asta puteţi citi aici). Cu timpul, mai ales în spaţiul românesc, această evlavie a scăzut, iar rigorile pentru pregătirea de împărtăşanie au crescut pe alocuri exagerat (mai ales printr-o pregătire diferenţiată a clericilor şi a mirenilor). Dar chiar şi aşa, împărtăşirea cu Sfintele Taine la Paşti era o practică generală şi a rămas şi astăzi în toate ţările ortodoxe, unii chiar lăsând să se împărtăşească abia în ziua Învierii, de parcă cineva i-ar împiedica să o facă în fiecare duminică a Postului, iar de Paşti cu atât mai mult.
Pastele Blajinilor este cea mai insemnata dintre toate zilele in care se pomenesc mortii de obste. E singura zi in care se face pomenirea tuturor mortilor la cimitir. E cea mai mare praznuire pe care o fac credinciosii in cinstea celor adormiti. E cel mai frumos obicei al lor.
Pastorala Preafericitului Patriarh Kiril adresată arhipăstorilor, păstorilor, diaconilor, monahilor şi monahiilor, şi tuturor copiilor credincioşi ai Bisericii Ortodoxe Ruse
Pastorala Preafericitului Patriarh Kiril adresată arhipăstorilor, păstorilor, diaconilor, monahilor şi monahiilor, şi tuturor copiilor credincioşi ai Bisericii Ortodoxe Ruse Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril s-a adresat către arhipăstori, păstori, diaconi, monahi şi monahii şi toţi copiii credincioşi ai Bisericii Ortodoxe Ruse cu tradiţionala Pastorală Iubiţi întru Hristos Preasfinţiţi arhipăstori, preacuvioşi preoţi şi diaconi, monahi şi monahii iubitori de Dumnezeu, dragi fraţi şi surori! Triumfând duhovniceşte cu ocazia acestei măreţe şi slăvite sărbători a Învierii din morţi a Mântuitorului lumii, văzând cu mintea ieşirea Lui din mormânt, adresez către voi toţi strigătul plin de bucurie, de putere interioară, de un adevăr incontestabil:
Pastorala la Învierea Domnului a ÎPS Mitropolit Vladimir
„A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus” (Marcu 16, 6)
Prea Sfinţiţi Episcopi, Prea Cuvioşi şi Prea Cucernici părinţi, Cinstiţi monahi şi monahii, Drept-măritori creştini,
HRISTOS A ÎNVIAT!
De la fiecare altar al dreptei noastre credinţe străbune, iubiţi fii şi fiice duhovniceşti, în această noapte se reaprinde Lumina cea neînserată cu aceeaşi strălucire ca în marea biserică a Sfântului Mormânt din Ierusalim. În fiecare inimă creştină sălăşluieşte în aceste clipe bucuria Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În auzul tuturor pătrund temeinic, ca şi în auzul râvnitoarelor femei purtătoare de mir, sosite „dis-de-dimineaţă" la mormântul gol, precum şi al Sfinţilor Apostoli, cuvintele îngerului: „Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus." (Marcu 16, 6). Toţi cei ce L-au văzut pe Domnul Iisus înviat şi I-au ascultat graiul plin de învăţătură, au fost îmbrăcaţi cu putere de sus spre a fi martorii şi vestitorii învierii Sale. Împreună cu toţi cei ce s-au învrednicit a fi numiţi cu numele lui Hristos, adeverim acum şi în vecii vecilor minunea învierii: „Cu adevărat a înviat Hristos Domnul".
Mărturisindu-L din veac în veac, Sfinţii Apostoli şi Părinţii Bisericii au răspândit adevărul Învierii lui Hristos „până la marginea pământului" (Faptele Apostolilor 1, 8). Învierea Sa este temeiul înveşnicirii noastre a tuturor. E ceea ce cunoaştem tot din cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Cel care a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi cu Iisus şi ne va înfăţişa împreună cu voi" (II Corinteni 4, 14).
Cei înghetati se strâng în jurul focului, cei flamânzi se strâng în jurul mesei; cei care au rabdat suferinta mare în noaptea cea lunga se bucura la venirea zorilor; cei sleiti de lupte aprige se veselesc la venirea biruintei neasteptate. O, Doamne, prin Învierea Ta, Tu Te-ai facut toate lucrurile pentru toti oamenii!
În duminica Triumfului Ortodoxiei, Întâistătătorul Bisericii Ruse a oficiat Sfânta Liturghie la catedrala Hristos Mântuitorul şi l-a hirotonit pe arhimandritul Ambrozie (Munteanu) în treapta de episcop de Neftekamsk
La 4 martie 2012, în prima duminică a Postului Mare, duminica Triumfului Ortodoxiei, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a săvârşit Liturghia Sfântului Ierarh Vasile cel Mare şi rânduiala Triumfului Ortodoxiei la Catedrala Hristos Mântuitorul.
În timpul Liturghiei, arhimandritul Ambrozie (Munteanu) a fost hirotonit episcop pentru eparhia de Neftekamsk şi Belebei.
“Nu este salvare în afara lumii văzute” : dialog despre Întîmpinarea Domnului
Teologia în istorie
Ieromonahul Iosif (Pavlinciuc):Sărbătoarea Întîmpinării Domnului este ziua întîlnirii omului cu Dumnezeu-omul, este punctul care desparte Vechiul şi Noul Testament, este simbolul Făcliei, este semnul Luminii călăuzitoare. Examinând evenimentul sărbătorii, nu putem să-i trecem cu vederea pe cei care au participat şi au săvârşit nemijlocit obiceiul de curăţire din Vechiul Testament. Fecioara Maria, blândul Iosif, dreptul Simeon, proorociţa Anna, cine sunt ei? Ce ştim despre ei? Cum din punct de vedere teologic trebuie de înţeles sensul sărbătorii? Ce însemnătate are pentru noi acest eveniment din viaţa lui Hristos? În ce constă specificul şi unicitatea cântecului dreptului Simeon? Acestea, dar şi multe alte întrebări ne apar de fiecare dată, când ne gândim la această primă vizită la Templul din Ierusalim de către copilul Hristos.
Istoria aparitiei a manastirii Sfintei Inaltari Noul-Neamt
În secolele XV-XVII teritoriul Moldovei era acoperit de o reţea deasă de mănăstiri şi schituri, graţie amplei activităţi de ctitorire din partea unor domnitori ca Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, Petru Rareş s.a. În total, pe teritoriul Principatelor Române funcţionau 70 de aşezăminte monastice. Dintre mănăstirile de călugări, cel mai însemnat a fost lăcaşul monastic Neamţ.Lavra Neamţ, înfiinţată în a doua jumătate a sec. XIV-lea, este una dintre cele mai vechi şi mai bogate mănăstiri din Moldova, care pe parcursul a cinci secole şi-a afirmat însemnătatea sa ca mare centru de cultură, şi care şi-a dus faima tradiţiilor pînă departe dincolo de hotarele Moldovei.După taradiţie, mănăstirea Neamţ a fost înfiinţată de monahii Sofronie, Pimen şi Silvan. După o versiune, aceşti călugări au venit în munţii Moldovei de la sud, posibil să fi fost ucenici ai sfîntului Nicodim de la Tismana. După o altă versiune ei ar fi venit din Sfîntul Munte Athos.Prima biserică a fost construită în mănăstire de Petru I Muşat (1375 - 1391). Tot Petru I, voievodul, a dăruit mănăstirii „cîteva sate la gurile Neamţului, două mori şi două vii”.Buna orînduirea a lăcaşului a contiunuat şi pe timpul voievozilor ce au urmat, dar mai ales sub Alexandru cel Bun, cînd urmărim o înflorire a mănăstirii. În perioada domniei lui a fost construită în locul bisericii vechi de lemn – una nouă de piatră, ce n-a ajuns pînă în zilele noastre, apoi clopotniţa pe care o putem vedea şi astăzi. Tot acest domnitor în anul 1429 la 31 august „pentru veşnica pomenire jertveşte mănăstirii Neamţ iazul„над-нистре” ce se numeşte Zahorno şi o prisacă”. Ştefan cel Mareconstrueşte în anul 1497 o biserică nouă de piatră în cinstea Înălţării Acest voievod la 17 martie, anul 1500, ca şi Petru Voievod la 15 martie, anul 1527, precum şi alţii ce au domnit după ei, „cu gramote au întărit pămînturile ce aparţineau mănăstirii Neamţ jertvite de predecesorii lor”La mănăstirea Neamţ a activat fructuos o întreagă pleiadă de iluştri copişti de cărţi. Şcoala de traducere de la Neamţ dispunea de buni cunoscători de limbă greacă, română şi slavonă, de pregătirea cărora s-a îngrijit personal Paisie Velicicovski, cei mai capabili călugări fiind trimişi la Academia Domnească din Bucureşti.
Printele Andronic (Popovici) este unul din marii duhovnici pe care i-a auvut neamul nostru, care a rămas necunoscut publicului larg, datorită perioadei vitrege prin care a trecut Biserica din Basarabia de-a lungul vremii. Deşi născut în România actuală în anul 1820, crescut şi educat în mănăstirile Neamţu şi Secu, unde va ajunge şi duhovnic, numele părintelui a rămas legat de Basarabia. Alături de părintele Teofan (Cristea), el este fondatorul şi stîlpul duhovnicesc al „noii mănăstiri Neamţu” de pe malul Nistrului.
A face cunoscut numele părintelui Andronic înseamnă a face cunoscută o epocă. Om de înaltă statură duhovnicească, printre ascultările doborîtoare pe care le-a îndeplinit întodeauna cu desăvîrşită lepădare de sine, părintele Andronic găsea timp să studieze manuscrisele aflate în mănăstirile Neamţ şi Secu, să înveţe notaţia psaltică, să copieze cărţi şi învăţături pentru îmbogăţirea bibliotecii, dar şi pentru a-şi nota impresiile şi cugetările personale.
Astfel, el ne-a lăsat o comoară nepreţuită încă, în care se oglindeşte cu multă claritate un secol de istorie a poporului român.
După trecerea din viaţă a stareţului Andronic, obştea îl alege ca stareţ pe blagocinul mănăstirii – ieromonahul Gherman.
Aprobarea deciziei date a avut loc la 6 noiembrie 1893. Părintele Gherman s-a născut la 17 aprile, anul 1841 lîngă oraşul Chişinău în familia lui Dumitru şi Elena, care au fost părinţi a opt copii. A fost botezat în acelaşi an cu numele Gheorghe. La vîrsta de 7 ani începe a studia în şcoala din satul natal – Durleşti. La zece ani se lipseşte de mamă. Peste doi ani este admis la şcoala judeţeană din Chişinău. Însă din cauza greutăţilor în familie părăseşte şcoala. În anul 1860 pleacă ascultător în muntele Athosului, unde se nevoeşte trei ani. Întorcîndu-se şi auzind de mănăstirea Noul-Neamţ, vine în satul Chiţcani şi se face ascultător în mănăstire. Aici în anul 1869 la 21 septembrie, este tuns în monahism cu numele Gherman, iar peste un an e hiroronit ierodiacon de Arhiepiscopul Antonie.
Viaţa Sfîntului şi măritului marelui mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă
Ziua femeilor crestine!
Pastorala Preafericitului Patriarh Kiril adresată arhipăstorilor, păstorilor, diaconilor, monahilor şi monahiilor, şi tuturor copiilor credincioşi ai Bisericii Ortodoxe Ruse Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril s-a adresat către arhipăstori, păstori, diaconi, monahi şi monahii şi toţi copiii credincioşi ai Bisericii Ortodoxe Ruse cu tradiţionala Pastorală Iubiţi întru Hristos Preasfinţiţi arhipăstori, preacuvioşi preoţi şi diaconi, monahi şi monahii iubitori de Dumnezeu, dragi fraţi şi surori! Triumfând duhovniceşte cu ocazia acestei măreţe şi slăvite sărbători a Învierii din morţi a Mântuitorului lumii, văzând cu mintea ieşirea Lui din mormânt, adresez către voi toţi strigătul plin de bucurie, de putere interioară, de un adevăr incontestabil: 
Cei înghetati se strâng în jurul focului, cei flamânzi se strâng în jurul mesei; cei care au rabdat suferinta mare în noaptea cea lunga se bucura la venirea zorilor; cei sleiti de lupte aprige se veselesc la venirea biruintei neasteptate. O, Doamne, prin Învierea Ta, Tu Te-ai facut toate lucrurile pentru toti oamenii!
Astazi este mântuirea lumii!
Cuvint la Invierea Domnului de sf. Ion Gura de Aur
